Cartea lui Iona (cap 2)

“Rugaciunea lui Iona”

In postul trecut, am vorbit despre trimiterea lui Iona, si despre fuga lui spre Tars, si cum Dumnezeu a intervenit si l-a invatat pe Iona o lectie. Ceea ce este interesant in primul capitol, este ca Iona nu se ia la cearta cu Dumnezeu. El nu spune cu gura mare: “Nu ma duc!!!”, si nu pune tot felul de motive. Ci pur si simplu o ia in directia opusa.

Acum insa, privim la capitolul 2 al cartii Iona, la rugaciunea care o face din interiorul pestelui. Dumnezeu i-a cerut lui Iona un lucru relativ simplu pentru un profet cu experienta. “Cheama la pocainta pe poporul din Ninive!” Asiria era unul din cele mai crude popoare din acea perioada, probabil cel mai crud. Acestia traiau o viata plina de mandrie, neascultare, egoism, nesupunere fata de Dumnezeu. Si ceea ce este foarte interesant aici, este ca Iona avea aceleasi caracteristici in momentul in care a fost trimis de Dumnezeu. In urma actiunilor pe care le face Iona, Dumnezeu intervine intr-un mod “crunt” am zice noi. Dumnezeu il smereste pe Iona din mandria pe care o avea. Il pune intr-o pozitie joasa de tot. Stiti de ce? Pentru ca Iona nu-L cunostea in totalitate pe Dumnezeu. El credea ca daca fuge destul de mult, Dumnezeu nu-L va mai vedea, si nu va mai stii de el. Psalmul 139:7 – “Unde ma voi duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de fata Ta?” Continue reading

Cartea lui Iona (cap 1)

Citeam intr-o zi din cartea Iona, si mi-am adus aminte ca am in biblioteca o carte scrisa de Samy Tutac, “Liber pe contrasens. Iona, campionul la fuga de raspundere”. Citind aceasta carte, si citind cartea Iona am observat lucruri extraordinar de interesante. Cartea lui Iona este o carte mica, dar are in ea un MARE mesaj. Este una din cele mai interesante si mai surprinzatoare carti din Biblie. In afara de cartea care-i poarta numele, despre Iona se stie inca un lucru: se afla in 2 Imparati 14:25 – “A luat inapoi hotarele lui Israel, de la intrarea Hamatului pana la marea campiei, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul Dumnezeul lui Israel prin robul Sau Iona, prorocul, fiul lui Amitai, din Gat-Hefer.”

Unul din cele mai importante lucruri care se pot invata din cartea Iona, este ca, Dumnezeu nu este doar al evreilor. Aceasta era o mare problema pentru Iona. EL credea, si isi dorea ca Dumnezeu sa fie doar al lor, al evreilor. Faptul ca Iona fusese trimis, releveaza un adevar extraordinar: releveaza faptul ca Dumnezeu accepta pe orice pacatos, orice om care doreste schimbare. Continue reading

Murmurarea – viata in alb – negru

Numeri 11:1-3

“Poporul a cartit in gura mare impotriva Domnului, zicand ca-i merge rau. Cand a auzit Domnul, S-a maniat, s-a aprins intre ei focul Domnului si a mistuit o parte din marginea taberei. Poporul a strigat catre Moise. Moise s-a rugat Domnului, si focul s-a stins. Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere) pentru ca se aprinsese focul Domnului printre ei.”

In inceput, vreau sa dau raspuns la o intrebare: Ce este pustia? Pustia inseamna desert, pamant uscat, fara apa, pamant sec etc. James MacDonald spunea in cartea sa “Doamne, schimba-mi atitudinea!” : “Aceia care aleg murmurarea drept stil de viata, isi vor trai toata viata in pustie.”(viata in alb – negru) Si nu e de mirare ca poporul Israel a mers patruzeci de ani prin pustie, pentru ca ei asta faceau, au ales murmurarea drept stil de viata, si astfel si-au trait viata in pustie la propriu. Haideti sa vedem ce este murmurarea, in cateva cuvinte: Continue reading

Iarta ca sa fii iertat!

Matei 18:21-22

“Atunci Petru s-a apropiat de El si I-a zis: ‘Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui impotriva mea? Pana la sapte ori?’ Isus i-a zis: ‘Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte.'”

De ce am numit subiectul articolului “Iarta ca sa fii iertat!”: M-am gandit la rugaciunea “Tatal nostru”; cu siguranta o stim pe derost. Aduceti-va aminte de aceasta parte a rugaciunii: “si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostrii.”

As dori sa ma concentrez asupra acestei secvente a rugaciunii, si sa fac referire la pilda celor doi datornici: Matei 18:23-35. Pe scurt: un om avea datorie la imparat, zece mii de galbeni. Dar acesta n-avea cum sa plateasca aceasta datorie, si imparatul i-a zis sa vanda copiii, nevasta si tot ce are ca sa-si plateasca datoria. Dar acesta a inceput sa planga si sa ii ceara ingaduinta inca cateva zile sa apoi sa-i plateasca datoria. Imparatului i s-a facut mila de el, si l-a lasat sa plece, iertandu-i datoria. Continue reading

Marturii

Aceste marturii sunt adevarate. Si multe altele daca o sa fiti interesati sa vizionati, sunt aproape la fel. Oamenii acestia care au experimentat asa ceva nu se cunosc unii pe altii. Dar totusi, marturiile lor sunt aproape identice. Dumnezeu vrea sa transmita un mesaj prin ei. Ii vei crede?

Povestea celor trei copaci

A fost odata ca niciodata un deal. Pe dealul acesta cresteau trei copaci inalti. Cum e vorba de o poveste, copacii aveau si ei visurile lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus:

- Eu vreau sa fiu transformat intr-o corabie, sa duc pe mare printii si printesele lumii.

- Eu, zise al doilea copac, as vrea sa fiu transformat intr-un sipet, care sa tina comorile cele mai de pret si cele mai mari, ale lumii.

- Eu, zise ultimul copac, vreau sa ajung cel mai mare si cel mai falnic copac, de pe dealul asta si sa se uite toti oamenii cu respect la mine. Continue reading

Pasi pe nisip

Se spune ca, odata, un om mergea printr-un desert. Nu mai putea de oboseala; nu mancase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic il topea cu razele sale de foc. In afara de intinderea nesfirsita de nisip dogoritor, nu se vedea decit urmele omului, urmele pasilor sai.

Deodata insa, omul a observat ca alaturi de el au aparut si alte urme, ca si cind mai era cineva, o persoana ce mergea o data cu ea si ale carei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat: Continue reading